STAD – Contagiunea socială a stărilor cognitive și emoționale în procesul de îngrijire a pacienților cu Alzheimer
Inițiator proiect: Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, București, România
EEA-RO-NO-2018-0606 (Contract Nr. 7, 31 mai 2019)
Partener proiect: Kavli Institute for System Neuroscience, NTNU, Trondheim, Norway
Propunerea de proiect STAD – Contagiunea socială a stărilor cognitive și emoționale în procesul de îngrijire a pacienților cu Alzheimer – depusă de laboratorul LDCAPEI al CINETic la European Economic Area Collaborative Research Projects, a fost selectată pentru finanțare cu un buget multianual de 1,4 milioane de euro.
Scopul acestui proiect de cercetare este de a dezvolta o intervenție bazată pe terapie teatrală și dramă pentru ameliorarea pierderii de memorie, a anxietății, a agresivității și a altor simptome psihiatrice care se manifestă în boala Alzheimer.
Proiectul este condus de dr. Ioana Carcea, lector universitar la Universitatea Rutgers (SUA), unde cercetează mecanismele neuromodulatoare pentru învățare socială, buffering social și motivație socială. De asemenea, conduce proiectul MET de la CINETic, investigând substratul neurochimic pentru terapia bazată pe teatru.
Partenerul proiectului STAD este prof. dr. Christian Doeller și laboratorul său din cadrul Institutului Kavli pentru Sisteme de Neuroștiințe de la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie, unde investighează rețelele neuronale pentru orientarea în spațiu și modalitățile în care acestea sunt afectate la pacienții care suferă de demență.
Boala Alzheimer este caracterizată în primul rând prin pierderea progresivă a memoriei, care în cele din urmă duce la dezorientarea în spațiu și incapacitatea desfășurării activităților zilnice. În plus, o serie de simptome psihiatrice afectează în mod semnificativ calitatea vieții pacienților diagnosticați cu Alzheimer, cum ar fi anxietatea, depresia, apatia, retragerea socială, lipsa de încredere în alte persoane, iritabilitate și agresivitate. Unele dintre aceste simptome secundare sunt dificil de gestionat și pot amplifica și accelera pierderea memoriei. În special, anxietatea (stresul) și pierderea memoriei par a fi într-o relație agravantă.
Prin urmare, o intervenție eficientă ar trebui să abordeze toate aceste aspecte ale bolii, urmărind să ajute pacienții cu Alzheimer să ducă o viață împlinită, să se integreze în societate și să prospere în ciuda bolii.
Nu există nici un remediu pentru Alzheimer, iar actualele paliative în România sunt suboptime.
Ca în multe alte țări în curs de dezvoltare, majoritatea pacienților cu Alzheimer sunt îngrijiți de membrii familiei, fără pregătire medicală în acest sens, fapt care se transformă de multe ori într-o povară pentru întreaga familie. Unii pacienți sunt îngrijiți în hospice-uri care nu au însă sisteme eficiente de intervenție sau personal bine pregătit. În unele țări europene, cum ar fi Olanda sau Regatul Unit, dar și în Statele Unite, există abordări terapeutice/ paliative alternative, prin care pacienții cu demență sunt expuși la imagini și sunete calmante care declanșează amintiri autobiografice, la interacțiuni sociale și la diferite forme de exerciții fizice.
Interacțiunile sociale și amintirile autobiografice, în special, par a fi elemente comune ale acestor intervenții progresive. Un alt element comun în aceste intervenții este crearea unui spațiu virtual care să fie mai confortabil pentru pacienți. Astfel de intervenții alternative sunt acum considerate a fi mai benefice, mulți pacienți și familiile lor raportând o stare de spirit îmbunătățită, anxietate scăzută și, în general, o calitate superioară a vieții. STAD va investiga modul în care interacțiunile sociale și amintirile autobiografice din spațiul real și virtual ar putea contribui la îmbunătățirea memoriei și a bunăstării.
