Seminar 1 – Cercetare orientată către acțiune, procese participative și practici pedagogice transdisciplinare în contextul Noului Bauhaus European

•  14 mai 2026
•  Ora 12:00, Online

Acest seminar propune o introducere în action research ca metodă aplicată în contexte artistice, urbane și instituționale, funcționând ca un preambul pentru masa de lucru realizată în colaborare cu UBB Cluj, în cadrul festivalului FRAME (25 mai 2026). Discuția își propune să deschidă posibile direcții de dezvoltare curriculară, inclusiv explorarea unor formate educaționale alternative (ex. Bauhaus contemporan sau NEB), în vederea articulării unui posibil program curricular transdisciplinar, în format multimodal. Discuția va fi ancorată în principiile New European Bauhaus (NEB) și în modul în care acestea pot fi activate local, prin practici participative și transdisciplinare.

Pornind de la contribuția invitatei Vera Marin (arhitectură și urbanism, președinte ATU), seminarul va explorametodele LIVING LAB în relație cu compasul NEB prin care proiectele de transformare a unui spațiu se dezvoltă la intersecția dintre artă, antropologie și urbanism. Logica NEB înseamnă că rezultatul reușește să integreze simultan dimensiuni ecologice, sociale și estetice—iar procesele care conduc la acest rezultat sunt participative, transdisciplinare și demonstrează bună guvernare care conduce la parteneriate (guvernanță multi-nivel). Esențial este faptul că aceste rezultate nu pot fi separate de procesele care le generează.

Seminarul își propune să investigheze condițiile necesare pentru astfel de procese, punând accent pe rolul actorilor implicați și pe infrastructurile necesare. În mod particular, va fi discutată importanța mediatorilor interinstituționali și facilitatorilor pentru dezvoltare comunitară (community weavers), esențiali pentru a implementa principiile NEB în mod real. Conectorii (atât cei care pot sprijini colaborări între instituții cât și cei care pot crește gradul de coeziune socială)sunt o resursă încă insuficient recunoscută în România.

În același timp, seminarul va aborda o întrebare mai largă privind câmpuri de cercetare insuficient explorate în România, precum cercetarea-acțiune și designul pentru societate. Aceste direcții vor fi discutate nu doar ca inițiative academice, ci ca practici care capătă consistență prin interacțiunea dintre instituții și societate, prin mecanisme de finanțare, metodologii adecvate și cadre de legitimare.

În acest context, vor fi integrate insight-uri rezultate din proiectul SceX (DCDI), care a revizitat modele istorice de dezvoltare curriculară bazate pe laboratoare interdisciplinare, ca alternative la structurile departamentale clasice. Este vorba despre explorarea unor formate hibride și colaborative, care includ feedbackul direct al studenților, inspirate de pedagogia orizontală a Bauhausului istoric și de cea reciprocă a grupului SIGMA.

Întrebări de lucru:

●      Cum se construiește un cadru real de colaborare între discipline și sectoare? Ce formate (living labs, consorții, curricula alternativă) pot susține aceste procese de lucru?

●      Cine sunt actorii necesari într-un astfel de ecosistem și cum pot fi susținuți (de ex. mediatori între instituții pentru colaborări în helix, facilitatori de dezvoltare comunitară, sau curatorii de context)?

●      Cum se consolidează (și în România) câmpuri de cercetare aflate la intersecția unor domenii disciplinare?

INVITAȚI:

VERA MARIN este arhitect (1999), deține un master în Dezvoltare Urbană Integrată (2001) și unul în management de proiect (2008). Are un doctorat (2009) în planificare pentru regenerare urbană și politici de locuire. Din 2013, este vicepreședinta Asociației De-a Arhitectura, care se concentrează pe educația privind mediul construit pentru copii, tineri și adulți. Din anul 2000, predă la Universitatea de Arhitectură și Urbanism, iar din 2001 Vera a inițiat și a lucrat în cadrul ATU – Asociația pentru Tranziție Urbană – o organizație de tip acțiune-cercetare, unde a activat ca trainer, consultant și coordonator de proiecte, ocupându-se de buna guvernanță și procese participative. Vera Marin a fost aleasă Ashoka Fellow în România în 2023.

MARIA DRAGHICI  este artist vizual, cu un doctorat în artă comunitară (2018), coordonator de programe educaționale Ofensiva Generozității_O2G (2006-2013). Maria activează în prezent ca cercetător în cadrul DCDI al UNATC. Din 2012, lucrează colaborativ în interiorul mai multor echipe transdisciplinare de investigație asupra realului socio-politic și de interes public, în sensul conceptului extins de școală. Este interesată de incorporarea la nivel instituțional a celei de a treia misiuni a spațiului universitar prin intermediul pedagogiei dublui transfer, a cercetării acțiune și formării echipelor hibride în UNATC.

Seminar 2 – Mediere, pedagogie și comunitate: dezvoltarea și testarea unei metodologii de evaluare a impactului comunitar 

• 29 mai 2026 
• Ora 11:00, Online

Acest seminar se înscrie în cadrul proiectului de activare a comunității din cartierul Militari, propunând un spațiu de lucru participativ dedicat analizei și reflecției asupra rolului teatrului public în dezvoltarea comunitară. În contextul tranziției instituționale către formatul de teatru de cartier, Teatrul Masca este abordat ca o infrastructură culturală activă, în interiorul căreia se elaborează și se testează o metodologie de evaluare a impactului comunitar, cu potențial de transfer către alte instituții culturale.

Seminarul aduce în prim-plan rolul artistului ca mediator cultural, curator de context și facilitator de procese, investigând modul în care practicile artistice, pedagogice și comunitare pot contribui la construirea unor relații sustenabile între instituție și cartier (vezi pedagogii alternative / sharing & horizontal pedagogies analizate în cadrul cercetării SceX). Prin contribuțiile invitatelor Catinca Drăgănescu, Alina Apostol, discuția va explora rolurile hibride ale artistului contemporan și va analiza instrumentele necesare pentru susținerea unor procese participative reale.

Un accent central va fi pus pe dezvoltarea unor metode de măsurare a impactului, care să reflecte specificul intervențiilor artistice în comunitate. Dincolo de indicatori cantitativi, seminarul va urmări identificarea unor criterii calitative relevante: nivelul de implicare al participanților, formele de co-creare, transformările în relațiile comunitare și capacitatea teatrului de a genera coeziune socială.

În același timp, seminarul va funcționa ca un cadru de reflecție asupra modului în care aceste practici pot fi articulate pedagogic și instituțional (SceX), contribuind la dezvoltarea unor formate educaționale și profesionale dedicate (ex. artă comunitară, pedagogie teatrală), precum și la consolidarea rolului teatrului public ca actor în ecosistemul local – Quintuple Helix (H5) Masca. 

Întrebări de lucru:   

●      Cum poate fi definit și analizat rolul teatrului public în dezvoltarea comunitară, la nivel de cartier?
●      Ce înseamnă o metodologie relevantă de evaluare a impactului comunitar și cum poate fi aceasta testată în practică?
●      Ce tipuri de indicatori (calitativi și cantitativi) sunt relevante pentru contextul artistic?
●      Care este rolul curatorului/ mediatorului/ facilitatorului și care ar fi competențele necesare implicării sale active în interiorul unor astfel de procese de lucru?
●      Cum poate fi această metodologie transferată și adaptată în alte instituții culturale publice?

INVITAȚI:

ALINA APOSTU este doctor în antropologie și sociologie (Universitatea SOAS, Marea Britanie). Activitatea sa se concentrează pe antropologie socială, metode etnografice și procese participative, îmbinând cercetarea cu managementul de proiect și producerea de materiale antropologice. A fost implicată în diagnosticul și designul participativ realizat pentru Teatrul Masca în 2024, în cadrul proiectului Urboteca Fellowship. Este co-editor al volumului 3 MAIC – Camera Urbană. Orașul negociat, alături de Maria Drăghici (CSIII / DCDI), organizatoarea seriei de seminarii.

CATINCA DRĂGĂNESCU  este regizoare de teatru și dramaturgă. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, unde a obținut și titlul de doctor în 2019. Activitatea sa artistică cuprinde peste patruzeci de spectacole de teatru, instalații și proiecte performative, realizate atât în țară, cât și în străinătate. Practica sa artistică explorează teme precum migrația, raportul dintre identitatea națională și cea europeană, discriminarea de gen, societatea de consum și abuzul de putere, în cadrul a ceea ce definește drept „un teatru al conștiinței”. În prezent, este director interimar al Teatrului Masca.

Seminar 3 – Gardening[[1]], practici de îngrijire și metodologii situate: ecologii ale colaborării în cercetarea artistică 

• 23 iunie 2026 
• Ora 17:00
• Locație: Sala Multifuncțională – UNATC (CINETic, Str. Tudor Arghezi nr 3B)
• Acces liber în limita locurilor disponibile

Acest seminar închide seria propusă printr-o deplasare de la nivelul structurilor și cadrului instituțional (Seminar 1 – action research, NEB, transdisciplinaritate) și al relațiilor și impactului comunitar (Seminar 2 – mediere, pedagogie, evaluare) către nivelul proceselor sensibile, cotidiene și ecologice ale practicii.Pornind de la metafora „gardening”-ului, seminarul explorează practicile de îngrijire ca metodă de lucru în cercetarea artistică și comunitară, înțeleasă ca proces de durată, bazat pe atenție, adaptare și relaționare continuă. Sunt aduse în dialog inițiative precum Komettorget Odlingslotter (2013), practici urbane dezvoltate în cadrul living lab-ului Masca (2025) și experiența cumulată a Rețelei Grădinilor Comunitare din România, pentru a urmări cum astfel de intervenții construiesc, în timp, forme de cunoaștere situată.

În continuitate cu discuțiile despre procese participative și impact, seminarul propune o extindere către modelul Quintuple Helix (H5), integrând dimensiunea ecologică ca element esențial în înțelegerea colaborării. Practicile de grădinărit comunitar, prezentate prin contribuțiile Ioanei Enache, ale lui Bogdan Mihalache și ale Mariei Drăghici, devin astfel exemple de ecologii ale colaborării, în care relația dintre oameni, mediu și procese creative este centrală.

Un punct-cheie al seminarului îl reprezintă conceptul de metodologii situate sau „non-metodologii”, care mută accentul de la modele fixe la procese deschise, emergente. În acest sens, dacă primul seminar discută cum construim cadre, iar al doilea cum măsurăm și susținem relații, acest al treilea seminar investighează cum lucrăm efectiv în timp, în interiorul acestor relații—cum îngrijim, cum menținem și cum lăsăm procesele să evolueze. Seminarul este precedat de la ora 17:00, de un screening al documentarului Komettorget Odlingslotter (2013), Gothenburg, Suedia.Seminarul contribuie astfel la articularea unei perspective integrate asupra cercetării artistice ca practică relațională și ecologică, oferind și un cadru de reflecție pentru cercetări în curs, inclusiv pentru direcții precum cele ale Ioanei Enache și ale lui Bogdan Mihalache.

Întrebări de lucru:

●      Cum se construiesc și se susțin, în timp, practici lente și organice în cercetarea artistică?
●      Cum completează dimensiunea ecologică (H5) cadrele discutate anterior (participare, impact, instituție)?
●      Ce înseamnă să „îngrijești” un proces artistic sau comunitar?
●      Cum pot metodologiile situate să funcționeze ca alternative la modelele rigide de organizare?
●      Cum se realizează traducerea între artă, comunitate și ecologie în practică?

INVITAȚI:

IOANA ELISABETA ENACHE este arhitect (2016), iar din 2021 este doctorand și asistent universitar la Facultatea de Urbanism, UAUIM. Cercetează agricultura urbană și grădinile comunitare din București, studiind rolul acestora în transformarea sustenabilă și potențialul lor ca subiect pentru programe pedagogice de planificare post-creștere, utilizând metode de cercetare-acțiune și cercetare transdisciplinară. Ioana este absolvent al programului URBOTECA Fellowship (2024), este co-organizator al platformei de dialog Bucharest Food Conversations (2025) și din octombrie 2025 este membru fondator al Rețelei Grădinilor Comunitare din România, alături de 15 grădinari și specialiști în grădini comunitare. 

BOGDAN MIHALACHE este inginer Peisagist, absolvent al Facultății de Horticultură, secția Peisagistică din cadrul USAMVB (promoție 2011) și al masterului în Managementul Conservării Biodiversității (promoție 2021) în cadrul aceleiași facultăți, având o experiență de peste 15 ani în planificarea, coordonarea și execuția de proiecte în spații verzi private și publice, dar și cercetare și coordonare în proiecte de mediu din sectorul ONG. Din 2023 este președinte al Asociației Aspire to Change unde se ocupă de managementul proiectelor ce au o componentă esențială în educația non-formală de mediu. Iar din 2024 este și membru fondator al grupului de inițiativă civică Spații Verzi Sănătoase, care mediază relația dintre comunități și administrațiile publice din București, oferind exemple de bune practici în gestiunea sustenabilă a spațiilor verzi. În 2024 a facilitat atelierele de peisagistică în cadrul proiectului Helix pentru MASCA.